Carolina Ilica – Plângând de-atâta frumusețe

45,00 lei

  • Autor: Carolina Ilica
  • Anul apariției: 2018
  • Număr de pagini: 126
Categorie:

Descriere

Începând cu anul 2006, poeta Carolina llica expune în mod constant „Cărţile de la Vidra”, călătorindu-ne într-un univers al vieţii sale româneşti prin care a reuşit să se proiecteze în universal (…) noul ei volum conţine un memento adecvat clipei: „Cartea Marii Uniri”. Dorurile sale, întruchipate câteodată în rugăciune, ne conduc spre fila de istorie, spre sacralitate, spre moşteniri şi spre rai, amintindu-ne – prin Ana de la Argeş – că nimic trainic nu se poate clădi pe lumea asta fără sacrificii şi că până şi „marea trecere” spre lumea veşnică presupune har, ispăşire, cuviinţă şi datină.(…) Lâna şi lemnul, lacrimile şi învierea sunt – în tâlcuirea poetei – prevestiri ale frângerii dezunirii noastre şi ale accederii la marea sinteză unificatoare, sunt prologuri şi fapte în acelaşi timp, pornite din viaţa de ţărancă torcătoare, din viaţa de ţărancă născătoare, din viaţa noastră de cultivatori şi de păcurari, din viaţa noastră de rugători la Domnul, smeriţi şi semeţi deopotrivă, supuşi şi revoltaţi, curaţi şi păcătoşi.”
(loan-Aurel Pop)

 

„Toate volumele sale anterioare îi evidenţiază talentul literar, dar acum – printr-o selecţie exigentă – poeta Carolina llica s-a întrecut parcă pe sine, reuşind mai mult ca oricând să ne farmece şi să ne răscolească sufletul. (…) Extraordinare sunt poemele din Cartea de lână, scrise în stilul poeziei noastre populare. Numai Eminescu îşi mai făcuse astfel din limbajul folcloric o limbă maternă.(…) în secvenţa Cartea de lemn, se remarcă imaterialitatea şi evanescenţa versurilor.(…) Cartea de lacrimi cuprinde elegii scrise la moartea mamei. Dar ce elegii! Fără nimic retoric sau melodramatic.(…) Poezia de inspiraţie religioasă din Cartea învierii impresionează, la fel, prin interiorizarea sentimentului. (…) Autenticitatea emoţiei caracterizează şi poemele din Cartea Marii Uniri, care n-au nimic festivist sau apologetic.(…) Cărei mode literare i se raliază Carolina llica? Niciuneia. în tot ce scrie, este ea însăşi, neasemănătoare cu poeţii care îşi fac un merit din apartenenţa la o modă, dar asemănătoare, în esenţă, cu poeţii valoroşi din toate timpurile.”

(Alex.Ştefănescu)

„Voce lirică luând trup din Melosul incantatoriu al dainelor-doinelor, Carolina llica este departe de toate celelalte poete (…), avînd un „ceva” de aură pulsatorie în rostirea ei „spectacular” de recitativă, deci oraculară. Acest har vine din ancestralitate, suie în revelatoriul ceremonios al artei poetice trans-moderne, esenţializând semnificaţiile şi consimţind la un tragism paradoxal tonic, de logos „neîmblânzit ca o stea lactee”. Astfel, odată rostită, poezia ei se reumple de misterul continuei creaţii. Structura de rezistenţă a acestei opere este cea a mitosului românesc, reproiectat în luminiscenţe cumva telepatice..

(Eugen Evu)

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Carolina Ilica – Plângând de-atâta frumusețe”

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.