Daniela Moldoveanu – Poezia confesivă feminină

13 lei

Remarcabilă poetă ea însăşi, Daniela Moldoveanu reciteşte poezia celor mai influente poete române postbelice (Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Mariana Marin, Marta Petreu), punând-o în relaţie cu poezia confesivă americană.

Livrare:

În stoc

Făcând „notă aparte” de restul criticii din generaţia sa, Daniela Moldoveanu conchide că dincolo de accepţiunea postmodernistă a subiectivităţii (ce pune la îndoială, datorită relativizării excesive, până şi propria legitimitate) subiectivitatea poeziei confesive rămâne, încă, una dintre valorile tari de sorginte modernă ale paradigmei. În niciun caz nu va fi abandonată din incapacitatea de a mai crede în „spusele celuilalt” sau în optica personală – după ce a fost, în prealabil, absolutizată prin prisma indeterminării, dislocării, eterogenizării.

Gândirea „confesivelor” optzeciste împrumută câte ceva şi din sistemul mentalitar postmodern de referinţă, atunci când reflectă haosul existenţial, dualitatea, schizoidismul, labilitatea interioară. În ontologia discursului şi a textului, însă, subiectivitatea este considerată de Daniela Moldoveanu un element central, stabilizator, una dintre pârghiile integratoare ale „poetei” de a ieşi din sine pentru ca, la confluenţa cu etosul cititorilor, să se obiectiveze, să-şi găsească echilibrul sau iluzia acestuia.

Impulsul poetelor de a-şi „mitiza figura” ţine de latura utopică a subiectului şi de nevoia evadării lingvistice într-o altă dimensiune a propriei persoane. Se vorbeşte despre dorinţa şi aviditatea omului occidental de a se dedubla, fapt ce revoluţionează limbajul la persoana I către o nouă semantică a ipseităţii care deconstruieşte individul extrăgând din el figura ideală sau cele mai ascunse trăsături, trăiri din inconştient despre care nici măcar cel care le scoate la lumină nu ştie neapărat, în acel moment, că sunt conforme cu realitatea fiinţei sale. Daniela Moldoveanu este convinsă că, în consecinţă, nu ar fi neobişnuit ca un pact autoficţional, la prima vedere, să se dovedească, pe fond, un pact autobiografic sau viceversa.

Drumul de la poezie la autobiografie şi autoficţiune al poetelor optzeciste are, fără îndoială, ca destinaţie autenticitatea. Potrivit Danielei Moldoveanu, poezia confesivă reprezintă mult mai mult decât o lectură ce oglindeşte viaţa empirică, în sensul că aceasta este în sine o oglindă asupra căreia poetele în cauză se apleacă pentru a-şi decanta sentimentele, obsesiile, traumele, idealurile, ambiţiile, laşităţile, neputinţa, frustrările, propensiunile tanatice, speranţa, curajul, pentru a-şi deconstrui ori consolida identitatea. Exegeta este de părere că se produce un „catharsis” ce nu promite mai mult decât implică: un chip pe un fundal care, din clipa în care spune eu, începe să modifice lumea sau măcar percepţia asupra lumii.

Privirea critică asupra abordărilor teoretice asupra relaţiei dintre literatură şi ficţiune, având-o ca protagonistă pe Käte Hamburger, evidenţiază, în egală măsură, competenţa exegetică şi subtilitatea inciziilor în carnea poemului prin care se confirmă că nu există, de fapt, eu ficţional, ci doar eu real. Daniela Moldoveanu este convinsă ca dacă citim poezia confesivă prin grila lui Käte Hamburger, nimic din componenţa ei nu mai cade sub incidenţa ficţiunii. Atentă şi la teoriile vizând existenţa „dublului pact”: un pact autobiografic în interiorul unui pact ficţional, aceasta prezintă teoria lui Dorrit Cohn, potrivit căreia nimic nu rămâne exterior ficţiunii, cu atât mai puţin autobiografia ori, în cazul de faţă, poezia confesivă. Astfel, biografemele indică traseul interior al realităţii, un parcurs complex, alchimic, de a ajunge la piatra filosofală.

Punctul de vedere al Danielei Moldoveanu este unul novator şi constructiv, în sensul că viziunile antagonice de mai sus nu sunt atât de îndepărtate, pe cât par. Incluse în arealul de iradiaţie al poeziei confesive, din paralele cum apar în intransigenţa graniţelor impuse de Hamburger şi Cohn, acestea vor ajunge, potrivit Danielei Moldoveanu, paradoxal, să se intersecteze într-un punct de maximă concentrare a energiilor, asemenea contactului antimateriei cu materia.

Cartea de faţă este o cercetare judicioasă şi originală de factură contrapunctică, axată pe relaţia dintre două registre: cel exegetic, susţinut cu argumente concludente şi de mare fineţe de către Daniela Moldoveanu, confirmat de cel scriptorial, exersat de poetele Mariana Marin, Marta Petreu, Ileana Mălăncioiu sau Angela Marinescu. Independente în „tonalitate” şi „ritm”, aceste axe ale „ambitusului hermeneutic” se dovedesc a fi interdependente în „armonie”; în „întâlnire textuală”.

Gheorghe Manolache

Remarcabilă poetă ea însăşi, Daniela Moldoveanu reciteşte poezia celor mai influente poete române postbelice (Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Mariana Marin, Marta Petreu), punând-o în relaţie cu poezia confesivă americană. Autoarea observă, pentru întâia dată în critica noastră de poezie, că vocea confesivă din textele poetelor amintite se naşte prin hibridarea eului hiperemic cu eul individualizat – ceea ce ne ajută să înţelegem în premieră de ce confesivele noastre sunt, toate, post-expresioniste. Este numai unul dintre punctele tari ale studiului Danielei Moldoveanu. Care debutează în critică, iată, cu o carte inconturnabilă pentru oricine va mai discuta la noi poezia confesivelor amintite – ba chiar poezia contemporană în general.

Radu Vancu

Cartea Danielei Moldoveanu creează un teritoriu interogativ provocator. Ce este autenticitatea în poezie?, de ce anumite poete sînt postmoderne eretice? – iată întrebări prezente în substraturile discursului teoretic propus de exegetă. Postmodernismul redescoperă omul concret. Dar este eul concret identic cu eul biografic? Autoarea ne spune că eul biografic este el însuşi unul ficţionalizat. Esteticul, eticul devin concepte care trebuie redefinite.

Mircea A. Diaconu

Merită apreciată siguranţa cu care Daniela Moldoveanu stăpâneşte şi mânuieşte concepte filosofice ca identitate, alteritate şi ipseitate, ori literare ca autoficţiune, autobiografie, confesivitate şi autenticitate, pentru a descrie o formă de poezie ce pare a şterge diferenţa dintre eul empiric şi eul poetic, identificînd literatura cu viaţa.

Dumitru Chioaru

Autor Daniela Moldoveanu
Anul apariției 2014