Dinu Bălan – Petru Popescu prins în istorie

Petru Popescu prins în istorie

În această lucrare solid documentată şi plină de amănunte revelatorii, Dinu Bălan tratează un subiect controversat, neasimilat complet şi încă neconsumat în spaţiul literar românesc. Deşi însumează doar opt ani (1966–1974), cariera lui Petru Popescu în literatura naţională dezvăluie o zonă sensibilă, cu răni deschise, a relaţiei scriitorilor din Estul Europei cu puterea comunistă. Autorul lucrării s-a achitat exemplar de sarcina explicării contextului politic şi cultural în care unul dintre cei mai populari prozatori români din toate timpurile a stârnit dispute şi simpatii în rândul ideologilor, al criticilor şi mai ales al cititorilor tineri. Monografia porneşte de la binecunoscuta formulă a îmbinării între biografie şi operă, insistând nu doar asupra îngemănării celor două coordonate, ci şi asupra interacţiunii între proiectele scriitorului şi situaţia istorică defavorabilă. Din acest conflict, între individual şi suprauman, se desprind câteva linii de forţă. În primul rând, relaţia contradictorie cu tatăl şi mama. Născându-se într-o familie de intelectuali, Petru Popescu a avut, aşa cum afirmă Dinu Bălan, condiţiile necesare dezvoltării personalităţii creatoare. În al doilea rând, debutul literar s-a produs, oarecum neaşteptat, cu 2 volume de versuri (Zeu printre blocuri şi Fire de jazz, ambele din 1966). Numai că, spre deosebire de generaţia neomodernistă care se consolida atunci, axată pe recuperarea blagianismului, pe ruralism, pe metafizică şi pe reermetizarea poeziei, viitorul romancier alegea modele din poezia Statelor Unite ale Americii. În al treilea rând, rezultă că Petru Popescu a acoperit, cu romanele Prins şi Dulce ca mierea e glonţul patriei, zona literaturii de consum de certă valoare, atât prin tehnica narativă, cât şi prin cunoaşterea nevoilor publicului larg. În al patrulea rând, scriitorul nu a rămas impasibil în faţa imixtiunilor naţionalismului ceauşist în discursul public şi în literatură. Prin urmare, titlurile pe care le-a ales funcţionează ca antifraze la adresa regimului comunist degenerat. Criticul conchide că, în mediul românesc de atunci, Petru Popescu aparţine, deopotrivă, puterii (fiind membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist) şi opoziţiei (scriind o literatură pe gustul tinerilor, neimplicată ideologic, cu multe şarje la adresa regimului). Apogeul conflictului cu sistemul este întâlnirea, în varii ocazii, cu Nicolae Ceauşescu, dictatorul sugerându-i să redacteze o carte protocronistă, servind cultul personalităţii, în centrul căreia să se afle el însuşi, în ipostaza de urmaş al lui Mihai Viteazul. Intervine, în relaţia lor încordată, episodul aşa-zisei idile cu fiica liderului, Zoia Ceauşescu, considerată de scriitor ca o hărţuire, ca o nouă tentativă de a fi aservit. Dincolo de studierea minuţioasă a perioadei 1966–1974, Dinu Bălan are meritul de a fi adus în atenţie activitatea din exil dusă de Petru Popescu în Statele Unite ale Americii, în calitate de scenarist la Hollywood, ajungând să lucreze cu celebrul regizor şi actor Robert Redford şi de romancier de limbă engleză, depunând o activitate febrilă, care l-a consacrat din 2001 începând, odată cu The Oasis. Aşadar, după aproape 3 decenii de luptă cu asimilarea unui idiom străin, Petru Popescu reuşeşte să se impună, graţie romanului Girl Mary (2009). Petru Popescu „prins“ în istorie readuce în prim-plan un portret plin de contraste al unui autor care, multă vreme, a fost obiect de cult. Foarte bune observaţii pot fi întâlnite în această carte apărută ca o reparaţie adusă spiritului critic şi nevoii de împăcare cu trecutul.

Petru Popescu „Caught“ by History

In this solid documented and full of revealing details work, Dinu Bălan addresses a controversial topic, incompletely digested and still unused in Romanian literary space. Although totalizing only eight years (1966-1974), Petru Popescu’s career in Romanian literature reveals a sensitive area, with open wounds, about the relationship between writers and the Eastern Europe communist power. The author accomplished egregiously the task of explaining political and cultural context in which one of the most famous Romanian writers of all time generated disputes and sympathies among ideologists, critics and especially young readers. The monograph is based on the well-known formula of the joint between biography and work, focusing not only on the blending of the two coordinates, but also on the interaction between the writer and the historical situation. In this conflict between individual and superhuman strength, there are stressed a few lines. Firstly, the adversarial relationship with father and mother. Being born into a family of intellectuals, Petru Popescu had – as stated Dinu Bălan – conditions for the development of a creative personality. Secondly, there was the literary debut, somewhat unexpectedly, with two volumes of poetry (including God through Blocks and Leaves of Jazz, both in 1966). But unlike the neo-modernist generation, that strengthened then focused on recovery Lucian Blaga’s poetry on rural mentality and landscapes, on metaphysics, on re-sealing the language, the future novelist chose his models in the United States. Thirdly, it appears that Petru Popescu has covered, with his novels, Caught and Sweet as Honey is the Homeland Bullet, the consumer literature of certain value, both through narrative technique and the knowledge needs of public. Fourthly, the writer did not remain impassive in the face of nationalism promoted by Ceausescu interference in public discourse and in literature. Therefore, the titles he chose for his works functioned as anti-phrases against the degenerated communist regime. Dinu Bălan concludes that, in the socialist Romania, Petru Popescu belonged alike power (the alternate member of the Central Committee of the Communist Youth Union) and the opposition (writing a literature liking young, ideological uninvolved, with many batches of the regime). The climax of the conflict with the system is meeting the various occasions, with Nicolae Ceausescu, the dictator suggested him to write a proto-chronist book, serving the cult of personality, in the center of which the Romanian dictator to be himself in the position of Michael the Brave’s heir. There intervenes in their strained relationship, the so-called romance with leader’s daughter, Zoia Ceausescu, considered by the writer as a harassment, as a possible attempt to be subdued. Beyond the detailed study of the period 1966-1974, Dinu Bălan has the merit of highlighting the exile activity pursued by Petru Popescu in the USA, as Hollywood screenwriter, going to work with the famous director and actor Robert Redford, and English language novelist, by submitting a feverish activity, which established since 2001, with The Oasis. So, after almost 3 decades of struggle with assimilation of a foreign idiom, Petru Popescu manages to impose himself, through novel Girl Mary (2009). Petru Popescu “Caught” by History brings back into the central spot a portrait of an author full of contrasts, who long has been the object of worship. Very good observations may be found in this book, emerged as a critical spirit and need of econciliation with the past.