22
nov.

Până la dispariție,
de Vintilă Ivănceanu

38,00 lei

Romanul Până la dispariție folosește multe extensii onirice, dar vorbește despre temele tabu ale acelor ani: închisoarea, ancheta, tortura, ceea ce face din acest mic roman realist-oniric un demers curajos.

Categorii: ,

Descriere

E greu de înțeles cum romanul a trecut de cenzură, cu atâtea trimiteri sugestive la regimul ceaușist. Ion Dragalina este prizonier în zona rombului, un spațiu din care nu se poate evada, iar viața lui este condusă de neliniște, confuzie și delir. Libertatea este valoarea unică pentru care luptă personajul principal al acestei cărți și, în același timp, motorul străduinței lui, singura soluție de evadare fiind, până la urmă, căderea în visare și în halucinație. – Ioan Buduca

Pe 26 decembrie 1940 s-a născut la București un oniric ludic și virtuoz: Vintilă Ivănceanu (m. 7 septembrie 2008, Essaouira, Maroc). Afirmat alături de gruparea neo-avangardistă a lui Dimov, Țepeneag & Co, sub patronajul simbolic (și protecția) lui Miron Radu Paraschivescu, la suplimentul „Povestea vorbei” al revistei „Ramuri”, a debutat în 1967 cu un splendid volum de versuri fantezist-bufone, în care inventivitatea jemanfișistă și parodia neagră se amestecă dezinvolt (Cinste specială, 1967). Va urma, în perioada de vârf a liberalizării poststaliniste, un altul (Versuri, 1969) ceva mai domolit. Au rămas de pomină pentru cunoscători, din această perioadă de eliberare a imaginarului sub presiune, două mici romane în care eposul cavaleresc medieval e trecut prin alambicurile post-suprarealismului funambulesc (de tip Grigore Cugler-Boris Vian): Nemaipomenitele pățanii ale lui Milorad de Bouteille (1970) și Vulcaloborgul și frumoasa Beleponjă (1971), microromanul oniric Până la dispariție (1969) având o factură kafkiană. Omul însuși era un nonconformist notoriu, protagonist a numeroase legende ale grupului. Părăsește țara după Tezele din iulie, stabilindu-se în Austria alături de soția sa, traducătoarea Heidi Dumreicher, împreună cu care a înființat și o editură, Rombus (captivitatea personajelor din Până la dispariție în „zona rombului” – alegorie a României – se regăsește în denumirea editurii înființate în exilul vienez). A fost profesor asociat la Institutul de Științe Teatrale și la Institutul pentru Muzică Electroacustică din Viena, s-a ocupat, printre altele, de teatru, film și muzică experimentală; în Austria, a publicat eseuri și mai multe cărți în germană, unele masive dar la care (netraduse în română fiind) n-am avut acces. Ar merita traduse, totuși, măcar unele – dar cine mai știe azi, la noi, de acest artist atât de special, care ar merita o… cinste specială?Paul Cernat

Informații suplimentare

Autor

Anul apariției