„Biografemele” lui Livius Ciocârlie
de Elena Manole

Apropiat inițial, în anii tinereții, de semiotică și de noul roman francez, Livius Ciocârlie (n. 7 octombrie 1935) are, de-a lungul vieții și carierei sale, curajul unor schimbări decisive, cu doze majore de imprevizibil. Are șansa de a-i audia, în Franța, pe Roland Barthes, Gérard Genette, Jacques Derrida, Julia Kristeva, Tzvetan Todorov. După revenirea în țară, abordează critica literară, proza, jurnalul efemerului cu și mai mare onestitate, autoexigență și talent, dar mai ales cu vechea dorință de a aduce inovații în câmpul literaturii române.

Elena Manole face, cu tenacitate, o muncă de pionierat – cercetând inclusiv arhivele C.N.S.A.S. – și publică primul studiu monografic despre biografemele unui scriitor complex, multifațetat.

 N-avem de-a face doar cu un transfer al existenței în scriitură, ci cu o absorbție într-un text multistratificat, într-o structură sofisticată, care încearcă să depășească fatalitatea amintitei liniarități, în principiu inapte să ofere o imagine a scurgerii atât de complexe a vieții. Plus miza etică foarte specială a «convertirii»: Livius Ciocârlie a abandonat o poziție de «putere critică», repliindu-se în rol de umil scrib al propriei biografii, dar – poate – cu o mai bună șansă de acces la adevărurile profunde ale lumii. Un proiect complicat, care cere o perspicacitate interpretativă aparte.

Ion Bogdan Lefter