Banul de Aur sau Viaţa din opera lui Ştefan Bănulescu
de Bogdan Popescu

Banul de Aur sau Viaţa din opera lui Ştefan Bănulescu

Lucrarea abordează, în stilul biografiilor literare din spaţiul criticii americane, simbioza între scrisul şi existenţa prozatorului Ştefan Bănulescu. Astfel, autorul demonstrează, cu argumente solide, faptul că personajele din „Cartea Milionarului“, capodopera romancierului, nu reprezintă nişte ficţiuni, ci profiluri preluate din rândul oamenilor întâlniţi în copilărie (în satul Făcăieni) şi în adolescenţă (la Călăraşi şi în împrejurimi). Bogdan Popescu neagă apartenenţa scriitorului la tipologia fantasticului, considerând că literatura lui Bănulescu se sprijină pe transfigurarea unor surse adevărate. Interesul cercetătorului se concentrează asupră revelării aspectelor anecdotice privitoare la activitatea scriitorului, încercând astfel să atragă atenţia asupra modului cum persoane şi întâmplări reale au fost trecute prin filtrul ficţiunii. Criticul nu-şi supradimensionează protagonistul, nu-l transferă în panteon. Nici nu fabrică biografia unui rezistent prin cultură, nici nu-i taxează compromisurile. Se străduieşte să-i dea consistenţa unui intelectual hiperlucid, conştient că situaţia politică din România comunistă influenţează orice destin literar. În consecinţă, dispunem de o teză serioasă, dar care nu omite detaliul că un destin scriitoricesc veritabil depăşeşte constrângerile epocii în care a trăit.

The Golden Coin or The Life within the Work of Ştefan Bănulescu

This work aims, as in the American literary biographies style, to be a symbiosis between writing and life of the novelist Ştefan Bănulescu. Thus, the author demonstrates, refering to strog arguments that the characters in “The Book of Millionaire”, the novelist’s masterpieces, that the characters are not some fiction, but profiles taken from the people he encounter in childhood (in the village of Făcăieni) and adolescence (in the town of Calarasi and surroundings) . Bogdan Popescu denies that Bănulescu was fantastic-type writer, considering that his literature is based on transfiguration of true sources. The interest of the author focuses on revealing the aspects concerning the anecdotal issues of the writer’s life, trying to draw attention on how people and real events were passed through the filter of fiction. The critic does not exaggerate the proportions of his protagonist, avoiding including it a sort of literary pantheon. Bogdan Popescu does not forge the biography of a resistant through culture, neither reproaches his compromises. He strives to give him the consistency of a hyper-lucid intellectual, aware that the political situation in the communist Romania influences policy each literary destiny. Consequently, we dispose of a serious thesis, which does not omit the detail that a truly literary destiny exceeds the constrictions of the time one lived.

„Criticul are antene special pentru a auzi sunetul inefabil al operei bănulesciene, pentru a percepe respiraţia omului în respiraţia cărţilor. El şi-a propus, şi a reuşit, să descopere şi să dezvăluie personalitatea criptică a autorului Cărţii Milionarului şi să o aducă în lumină pentru a descifra sentimentele, trăirile, aşteptările din spatele tăcerii cu care acesta îşi întâmpinase contemporanii” (Ana Dobre, Banul de Aur în „Luceafărul de dimineaţă”, nr. 38, 2011, disponibil online la http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=3854&editie=159).