La echinox în atelier: Corespondenţă Marian Papahagi – Ion Pop
20,00 lei
În stoc
În stoc
Volumul La Echinox, în atelier. Corespondenţă Marian Papahagi – Ion Pop ( 1969-1981), îngrijit de Lucia Papahagi este al doilea al seriei începute cu O insulă de clujeni-neclujeni la Cluj. Corespondenţă Mircea Zaciu – Marian Papahagi.
Corespondenţa dintre Ion Pop şi Marian Papahagi, redată în paginile volumului, este una plină de entuziasmul creator al celor doi echinoxiști, de proiecte de viitor, de dezbateri pe marginea temelor literare preferate etc. Corespondența celor doi este una bazată strict pe „discuții profesionale”, literatura fiind omniprezentă în cadrul acestora.
„ Cei doi trăiesc în mijlocul unei lumi cu care sunt necesare bătălii cotidiene, dar şi în miezul unei lumi rarefiate, vorbind despre cărţi, schimbând impresii de lectură, referinţele lor fiind mereu înalte, dar niciodată reci. «Grecul», cum îl alintau prietenii, intră dezinvolt în dialog cu uşor mai vârstnicul coleg, îndulcindu-i crispările şi ticurile de dascăl inflexibil (în caietul de redacţie se păstrează însemnări savuroase despre atmosfera echinoxistă, inclusiv chemările severe la „ordine şi disciplină” ale lui Ion Pop, ascultate cu respect, dar şi ironizate cald de ceilalţi). Din fiecare scrisoare legând Clujul de ţările europene în care cei doi se află, pe rând, la studii ori cu misii culturale, răzbate o fervoare extraordinară, o voinţă nestrămutată de a face lucrurile să meargă, o stare de veghe care identifică modele şi stabileşte conexiuni rodnice” (Irina Petraş, Echinox sau „prietenia exigentă”, în „România literară”, nr. 35, 2015, disponibil online la http://www.romlit.ro/echinox_sau_prietenia_exigent).
„Volumul alcătuit de Lucia Papahagi şi prefaţat de Ion Pop aduce dovezi despre peripeţiile şi spiritul începuturilor, despre slalomul printre obstacole politice şi administrative pe care au fost constrînşi să-l facă «şefii» de la Echinox pentru a menţine revista în viaţă; ei au fost obligaţi să navigheze nu numai printre piedici instituţionale, naţionale şi locale, ci şi printre intrigile, născute adesea din invidie, locale” (Marta Petreu, Din istoria Echinox-ului, în „Apostrof”, nr 8 (303), anul XXVI, 2015, disponibil online la http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=2674).
„Toate scrisorile sunt expresii ale expunerii libere a ideilor, a judecăţilor, poate şi imprudente, pentru vremea de atunci, fie că sunt emise de Marian Papahagi, aflat la Roma, sau de Ion Pop, de la Cluj sau, mai rar, de la Bucureşti. Mai târziu intră şi Parisul în joc, odată cu stabilirea acolo, pentru o vreme, a lui Ion Pop. Preocuparea şi a unuia şi a celuilalt este de a transmite prietenului de departe ştiri şi considerente exacte, debarasate, cum spuneam, de cine ştie ce precauţii, de spunerea pe ocolite a lucrurilor şi de aici impresia de autentic, de firesc, de «prospeţime» pe care oricare din texte o emană” (Gabriel Dimisianu, Solidaritate solară, în „România literară”, nr. 45, 2015, disponibil online la http://www.romlit.ro/solidaritate_solar).
„Citind corespondenţa (în dublu sens) celor doi, rândurile lor calde, dincolo de orice trucuri estetizante, ai sentimentul adevăratei, rarei prietenii. Încă un semn distinctiv: ele nu conţin niciodată amănunte insignifiante, stultilocvii, pălăvrăgeli adică, ci vitale informaţii privind mersul revistei, treburile din redacţie sau stadiul lucrărilor din tipografie. Roma, unde studiază Marian Papahagi, apoi Parisul Sorbonei III, unde va deveni lector invitat Ion Pop, nu-i despart niciodată pe niciunul de iubirea pentru «Echinoxul» lor de departe” (Adrian Popescu, Epistolar echinoxist în „România literară”, nr. 24, 2015, disponibil online la http://www.romlit.ro/epistolar_echinoxist).