Strategii ale (de)construcției identitare în proza românească interbelică
de Ștefan Firică

Cartea lui Ștefan Firică, „Strategii ale (de)construcției identitare în proza românească interbelică”, readuce în discuție conceptul de autenticitate, aflat în strânsă conexiune cu acela de identitate, cărora autorul le-a dedicat recent o sinteză de amploare: „Autenticitatea, sensuri și nonsensuri: teorii românești interbelice în contexte europene„ (Editura Tracus Arte, 2019). Noutatea demersului actual – anunțat încă din prefața lucrării apărute anul trecut, pe care, de fapt, o continuă – constă în probarea viabilității mașinăriei teoretice în regimul analizei textuale. Conducându-și, subtil și dezinvolt, firul demonstrației pe potecile labirintice ale studiilor literare și ale celor culturale, deopotrivă stăpânite, Ștefan Firică urmărește pe larg aventura identității în două romane interbelice („Călătoria unui fiu risipitor” de N. Steinhardt și „Interior” de Constantin Fântâneru), cărora le adăugă, în final, tocmai pentru a reliefa anumite puncte de confluență, câteva incursiuni în autoficțiunile lui Dan Sociu, Adrian Schiop, Cezar Paul-Bădescu și Ioana Nicolaie.