Opere, vol. IV: Scrieri critice,
de Ștefan Petică

Petică era unul din aceia care ţin la misiunea scrisului lor şi o vor realizată. Avea impresia că un cuvânt însemnează o incantaţie universală şi avea aerul, când îl scria sau îl formula, că şi trebue să îi asculte ecoul în lumea interplanetară, creator de vieaţă necontenit nouă în unde concentrice lui la infinit, ca o muzică platoniciană a sferelor. Nu este greu de văzut cum această concepţie despre artă se refuză oricărei necunoaşteri. Petică, pe de altă parte, nu era redus la simple însuşiri naturale. O cultură excepţional de bogată, întemeiată pe cunoaşterea literaturilor clasice, pe cunoaşterea destul de amănunţită a literaturilor moderne: germană, franceză, engleză şi italiană, îi spunea insidios la ureche rolul artistului în societăţile apusului cultivat.

Nicolae Davidescu