Eugen Simion – Alexandru Odobescu. Un romantic erudit și anxios, iubitor de reverii clasicizante

     Un „Odobescu mai profund” – asta este ceea ce ne oferă cea mai recentă carte a academicianului Eugen Simion. Autorul îl redescoperă întâmplător pe Alexandru Odobescu, în timp ce pregătea o altă cercetare, dar îi atrage atenția modalitatea erudită în care acesta și-a scris și construit opera: „dar este în felul lui un excelent eseist-epic, ceea ce vrea să spună: un disociator fin de idei, cu imaginația bogată, un erudit care își pune ideile într-o narațiune impresionistă plină de surprize” (p. I).

     Volumul este structurat în trei părți: I. Opera eseistică. „Scene istorice”; II. Proza științifică; III. Corespondența. Un Flaubert valah care scrie zilnic, dar nu despre literatură, fiecare dintre acestea discutând și analizând (după cum sugerează și titlurile) cele trei mari paliere ale operei scriitorului român.

„Ceea ce ni se dezvăluie este o dezvoltare a textului critic într-un scenariu, pornind de la o schemă de lucru. Cu alunecări, nu știu dacă inevitabile, în scenarită și schematism. Substitute, acestea, ale imaginației și rigorii. Ceea ce se pretinde este o recitire proprie, la limita dintre personal și impersonal, ceea ce vrea să zică prin anumite ‹‹mijloace›› aflate la îndemână, pe de o parte, dar adaptat-adoptate prezentului disciplinei critice extinse. Stilistic, este o critică de tip calificant. Critică, așadar, de epitete. Originală ajunge frazarea sigură, ticăită, expertă și experimentată, recurentă” (Marian Victor Buciu, Un Alexandru Odobescu reînălțat exegetic în „Familia”, anul 52 [152], nr. 9 [610], septembrie 2016, p. 100-108, disponibil online la http://revistafamilia.ro/2016_09.pdf).