În context. O lectură sociologizantă a literaturii române din ultimul deceniu comunist
deMagdalena Răduță

În lectura sociologizantă a unui text literar, nu transpunerea mimetică (tipar al documentării sociologice) produce efectul de real, ci structurile aparent nesemnificative sau semnificate doar prin diferențiere de detalii. Într-un efort de corespondență inversată a proporțiilor, nu ceea ce e cel mai vizibil și mai minuțios descris în text naște referința la real, ci exact ceea ce e „denegat” acolo, locurile unde realitatea contingentă ar fi cu totul absentă: travaliul asupra formei artistice, stilistica estetizantă, „formalul” întreg. Să citești în acest fel literatura înseamnă, înțelegem, să vezi în ea un discurs care vorbește despre lume fără să vorbească despre ea și care insistă fără încetare că nu despre  lume vorbește (ba chiar, uneori, că e semn de prost-gust și de lipsă a „talentului” să vorbești despre lume). E un discurs care face vizibile structurile lumii sociale exact acolo unde nu e deloc vorba despre ele.